Bucuria schiului (ROU)
Scriu aceste randuri de pe drum catre Europa Centrala, unde ma indrept sa termin sezonul. Am simtit nevoia sa scriu cateva cuvinte despre niste oameni foarte draguti care m-au ajutat fara sa isi dea seama.
Candva in Februarie am primit un telefon de la un domn cu care am mai vorbit doar odata la telefon: Doru Berar de la Cluj. Era o invitatie la o competitie de schi pe care dansul o organiza la Buscat Ski Resort langa Cluj: Cupa Transilvania. Dupa ce mi-am verificat programul am raspuns afirmativ si dupa cum s-a nimerit era alaturi de mine si Ania Caill, ceea ce s-a dovedit absolut perfect pentru cei de acolo.
Pana la acea data (2 martie) avusesem cel mai prost sezon cu putinta din toate punctele de vedere: pe schiuri, spiritual, sentimental si asa mai departe. Deci va inchipuiti ca nu eram in cea mai buna stare de spirit. Pe drum ma gandeam ca ma duc sa ajut pe cineva, insa nu mi-a trecut prin cap ca in realitate eu urma sa fiu ajutat.
Am ajuns destul de tarziu, dupa un drum lung de la Zagreb unde in aceasi zi am luat startul la un concurs FIS. Dupa ce am cunoscut omul din spatele telefonul (creierul si mai ales sufletul competitiei) am inceput sa imi dau seama la ce urmeaza sa iau parte. Nu am povestit mult intrucat era deja 11.
Evenimentul a fost unul senzational...din ce punct de vedere? A fost ceea ce schiul trebuie sa fie...oriunde, oricand, performanta sau amatori, tineri sau batrani...o sarbatoare, o joaca. Undeva in ultimii 2 ani am uitat acest aspect. O mai spuneam dar nu o mai credeam...cred ca pur si simplu am uitat ce inseamna. Cupa Transilvania mi-a adus aminte. Probabil acesta este si motivul pentru care va scriu fix acum legat de asta, pe drum catre finalul de sezon. Dupa cum poate stiti, este posibil ca acest final de sezon, aceste curse, sa fie si ultimele pentru mine ca sportiv. Normal ca obiectivul meu este rezultatul cat mai bun, dar in acelasi timp daca reusesc sa simt 10 la suta din ce am simtit in ziua aia la Buscat, o sa fiu fericit.
Nu a fost singurul astfel de eveniment la care am participat in ultima perioada. Pe aceasta cale tin sa le multumesc pentru invitatie celor de la Brasov Kids Trophy, Cupa Clabucet si Concursul Scolilor de Schi din Predeal.
Va multumesc Cupa Transilvania (si nu numai) cu toti cei implicati pentru cum m-ati facut sa ma simt. Mi-ati adus aminte ca sunt schior alpin, ca sunt oameni pe care prin cariera mea de pana acum am reusit mai mult sau mai putin sa ii inspir si daca cumva aceasta este intradevar ultima mea suflare ca concurent, voi sunteti o mare parte din ea.
Al vostru,
Ioan.
